RUGBY SIBIU

        

" Un site dedicat iubitorilor rugby-ului sibian"

Suprafata de joc

 

Teren:

  • Dimensiunile terenului pot varia putin, de la stadion la stadion, dar trebuie tot timpul ca ele să se învârtă în jurul a 100m lungime si 70m lătime. În fiecare parte a terenului se găseste o suprafată de tintă (teren de tintă) unde se marcă încercările. Această zonă măsoară maxim 22m în profunzime, iar distanta minimă este de 10m.
  • Pe linia de tintă la mijlocul lor sunt montate buturile, menite în tentativa de trecere a balonului printre ele la o penalitate, lovitură de picior căzută sau transformare.

 

Balon:

  • Cele două echipe, luptă pentru balonul pus în joc (evident oval), de dimensiunile din imaginea de mai jos. Este compus din 4 fâsii de piele sau material sintetic, pentru a fi mai usor mânuit si a rezista la apă, zăpadă sau noroi.

 

Durata jocului:

  • Un meci se joacă în două reprize de 40 de minute fiecare, întrerupte de o pauză de 10 min când echipele si oficialii jocului pot părăsi incinta de joc.

 

JUCĂTORII- numele si numărul postului în echipă

 

La începutul jocului pentru un meci oficial, fiecare echipă cuprinde 15 jucători, la care se adaugă jucatorii de rezervă pentru substituiri, si/sau înlocuiri.

·        Prima linie este compusă din 2 stâlpi (nr.1 si 3) si un trăgător (2).

·        Linia a doua are doi jucători (4,5).

·        Linia a treia are în compunere doi jucatori aripi la grămada (6,7) si un închizător (8).

·        Între cei 8 înaintasi si trei-sferturi, sunt cei 2 mijlocasi: la gramadă(9) si la deschidere (10).

·        În liniile dinapoi sau trei-sferturi se află cei 2 centri (12,13), 2 aripi (11,14) si fundasul (15).

 

Echipamentul jucătorilor

 

  • Un jucător de rugby poartă un tricou, sort, jambiere si ghete.
  • Ca protectie poate purta: glezniere, protectii de tibie, mănusi fără deget, protectoare de umeri, proteză dentară, cască, bandaje sau pansamente.
  • Este interzis a purta: articol pătat cu sânge, articolea ascutite sau abrazive, inele sau lăntisoare, mănusi cu deget, ghete care au un crampon izolat la extremitatea din fată a tălpii.
  • Dimensiunile crampoanelor folosite la ghete pot fi văzute în imaginea de mai jos.

 

 

OFICIALII JOCULUI

 

  • Fiecare joc este condus de către un arbitru de centru delegat de organizatorii jocului, care este singurul judecător al actiunilor de joc si al regulamentului, pe care trebuie să-l aplice corect.
  • Arbitrul este ajutat de către doi arbitri asistenti echipati cu câte un steag, un arbitru nr. 4 sau chiar nr. 5, care au sarcina de a se ocupa de câte o bancă de rezervă, pentru asigurarea corectă a schimbarilor.
  • La meciurile importante, exista s un arbitru video, care poate fi solicitat de către central, în luarea deciziilor la actunile care au loc în terenul de tntă sau în proximitatea acestuia.

În campionatul nostru, la meciurile importante (ex.-semifinale, finale) în lipsa arbitrului video, pot fi delegati 2 arbitri de but, care pot ajuta „centralul” pentru toate deciziile ce urmează a fi luate în terenul de tinta.

 INCERCAREA

 

  • O încercare, valoreză 5 puncte si este considerată valabilă atunci când un jucător în atac, aflat în joc, culcă primul balonul în terenul de tintă advers.
  • Acesta trebuie să apese balonul de sus în jos, cu o mână sau ambele mâini, cu un brat sau bratele, sau cu corpul de la talie până la gât inclusiv.
  • O încercare de penalizare se acordă între stâlpii de tintă, dacă o încercare s-ar fi putut marca fără antijocul echipei în apărare, sau dacă încercarea s-ar fi putut marca într-o pozitie mai bună fără antijocul echipei în apărare.
  • Transformarea se acordă după o încercare, echipa acestuia, are dreptul să execute o tentativă de tintă care poate fi executată printr-o lovitură de picior asezată, sau căzută.

 

LOVITURA DE PEDEAPSĂ SI LOVITURA DE PICIOR CĂZUTĂ

 

  • Loviturile de pedeapsă sunt acordate echipei nevinovate pentru infractiuni comise de adversarii lor.
  • Acestea vor fi executate de pe un semn sau oriunde în spatele sau de pe o linie ce trece prin semn. Dacă se solicită o tentativă de tintă si aceasta este reusită, echipa sa acumulează 3 puncte.
  • O echipă careia i s-a acordat o lovitura de pedeapsă, poate opta pentru un sut în margine (beneficiind de repunere) sau o gramadă ordonată pe locul acesteia.
  • Marcarea punctelor se poate face si printr-o lovitură de picior căzută, în jocul curent. În caz de reusită, echipa suteorului acumulează 3 puncte.

 

Înainte si pasa înainte

 

  • Unul dintre principiile de bază ale jocului de rugby, este acela că pasarea balonului cu mâna se face tot timpul înspre înapoi.
  • Un înainte are loc, când purtătorul de balon pierde posesia acestuia care se îndreaptă spre terenul de tintă advers, o grămadă ordonată dictându-se pe locul greselii, echipa adversă având introducerea.
  • De asemenea, dacă un jucător transmite balonul unui coechipier aflat mai aproape de butul advers, arbitrul va sanctiona acest gest de pasă înainte printr-o grămadă ordonată, cu introducerea echipei nevinovate.
  • Un jucător nu are voie să facă un înainte sau o pasă înainte intentionată arbitrul penalizându-l cu o lovitură de pedeapsă.

 

 Sutul în margine

 

  • În jocul curent o echipa poate suta balonul înainte, în vederea câstigului de teren, trimitându-l direct în margine. Pentru ca marginea să fie acceptată arbitrul trebuie să observe locul de unde a fost sutat si unde a iesit balonul, propunându-vă 3 cazuri:
  • Dacă balonul se găseste în 22 propriu, si odată sutat ajunge direct în margine, va fi câstig de teren cu repunerea adversarilor.
  • Dacă jucătorul este în afara zonei de 22, balonul trebuie să atingă câmpul de joc pentru a fi câstig de teren.
  • Dacă jucătorul în apărare situat în afara zonei de 22 m, trimite balonul în 22 propriul, unde are loc un placaj, gramdă spontană sau mol, iar apoi balonul este sutat direct în margine, va fi câstig de teren.
  • O echipă beneficiară a unei lovituri de pedeapsă, optează pentru sutul în margine, aceasta va fi posesoarea repunerii din locul unde balonul a traversat marginea, indiferent de locul de unde s-a sutat.

 

 

Marginea

 

  • Jucătorul care execută repunerea, trebuie să arunce balonul în linie dreaptă, să străbată cel putin 5m de-a lungul liniei de repunere, înainte să atingă prima dată pământul sau să fie atins de un jucător.
  • Fiecare echipă decide numărul de participanti în margine, numărul minim fiind de 2 jucători pentru fiecare echipă, ca marginea să fie fixată.
  • Releiorul (mijlocasul la gramada) trebuie să fie la 2m de coechipierii lui din aliniament, iar opozantul aruncătoului trebuie să se situeze la 2m de la linia de 5m.
  • Un jucător poate efectua o repunere rapidă, fără a astepta formarea aliniamentului, între locul în care balonul a ajuns în margine si propria linie de tintă.

 

 

 

Placajul

 

  • Placajul poate avea loc numai în câmpul de joc si este faza în care purtătorul de balon, este tinut de unul sau mai multi adversari si adus la pământ si/sau balonul atinge solul.
  • Placajul corect se execută cu bratele sub nivelul umerilor si fără a elibera adversarul.
  • Este interzis: a placa un jucător fără balon, a efectua un placaj periculos (basculă), si de asemenea o cravată. În astfel de cazuri arbitrul acordă o penalitate si poate elibera temporar sau definitiv jucătorul vinovat.
  • Când placheurul si placatul ajung la sol, placheurul trebuie să elibereze purtătorul de balon si în acelasi timp să elibereze si zona placajului pentru a nu fi penalizat.
  • Tamponul este gestul defensiv care permite purtătorului de balon de a se proteja si evita un placaj. Acest procedeu trebuie efectuat cu mâna întinsă (pentru a evita accidentarea adversarului).

 

 

 

Jocul la sol – grămada spontană

 

  • Grămada spontană este o grămadă deschisă cu unul sau mai multi jucatori din fiecare echipă, în contact fizic, în picioare, care se luptă pentru balonul aflat la sol.
  • În astfel de cazuri arbitrul anuntă „spontană”, semnal după care nici un jucator nu poate juca balonul cu mâna pentru ai favoriza iesirea.
  • Ei pot folosi picioarele în incercarea de câstig sau posesie a balonului fără a se face vinovati de antijoc. Acest procedeu se numeste RUCKING (sapare dupa balon).
  • Jucătorii care se alătură grămezii spontane trebuie să o facă din spatele piciorului ultimului coechipier din grămada spontană, în ax, prin asa-zisa „poartă de intrare”, altfel arbitrul va dicta o penalitate, contra acestei echipe.

 

 

 Molul

 

  • Molul se formeză numai în câmpul de joc, dintr-un jucător purtător de balon care este tinut de unul sau mai multi adversari, si unul sau mai multi coechipieri care se leagă de acesta. Toti cei implicati se află în picioare si se deplasează spre linia de tintă.
  • Liniile de off side trec prin ultimul picior al ultimului jucător din mol, iar cei care se alătură, trebuie să o facă din spatele picioarelor ultimului coechipier din mol.
  • Molul se termină când: balonul părăseste molul, un jucător cu balonul părăseste molul, sau balonul este la sol, sau când molul este pe sau dincolo de linia de tintă.

 

 Lovitura de reîncepere

 

            O echipă poate efectua o reluare a jocului de la linia de 22m dacă:

  • Balonul a ajuns în margine de tintă, pe sau peste linia de balon mort.
  • Dacă un apărător a făcut un atins în prorpiul teren de tintă balonului introdus de adversari.

           

            O lovitură de reîncepere este o lovitură de picior căzută, executată de oriunde de pe sau din spatele liniei de 22m.

  • Dacă balonul nu traverseză linia de 22m echipa adversă poate cere repetarea loviturii, sau poate beneficia de o grămadă ordonată în centrul liniei de 22m.
  • Dacă balonul este sutat direct în margine, adversarii au 3 optinuni: repetarea loviturii, grămadă ordonată pe centrul liniei de 22m sau margine de pe linia de 22m.

 

   Grămada ordonată

 

  • Scopul grămezii ordonate este de a relua jocul rapid, sigur si corect după o greseală sau o oprire.
  • O grămadă ordonată se formează în câmpul de joc când opt jucători legati împreună pentru a forma trei linii de fiecare echipă se leagă cu adversarii astfel încât capetele lor să se intercaleze.
  • Angajarea grămezilor ordonate este comandată de arbitru care anuntă cele patru secvente distincte: apleacă (crouch) – atinge (touch) – asteaptă (hold)– angajează (engage).
  • Mijlocasul la grămadă trebuie să introducă balonul cu o miscare rapidă si dreaptă de-a lungul liniei mediene a tunelului format de cele două grămezi.
  • La o grămadă ordonată linia de off side pentru mijlocasii la grămadă trece prin linia balonului iar pentru neparticipanti este o linie situată la 5m de picioarele ultimului participant.

  

 

Grămada ordonată la 5 metri

 

  • Dacă un jucător în apărare a introdus sau a trimis balonul în terenul de tintă si un coechipier îl culcă, fără a se comite o infractiune, jocul va reîncepe cu o grămadă ordonată la 5m. Semnul este pe aceeasi linie cu locul unde balonul a fost culcat. Echipa în atac va avea introducere.
  • Când un jucător purtător de balon este tinut în terenul de tintă, astfel încât nu poate culca balonul, atunci balonul devine mort. Se va forma o grămadă ordonată la 5m cu introducerea echipei în atac. Similar se va proceda s în cazul unei forme de joc asemănătoare cu un mol care se blochează.
  • Dacă un jucător în atac sau apărare face o greseală în terenul de tintă care are ca urmare acordarea unei grămezi ordonate, de exemplu, un înainte, jocul va fi reluat cu o grămadă ordonată la 5m. Grămada ordonată se va forma pe aceeasi linie cu locul greselii si echipa nevinovată va avea introducerea.

  

 

 

Off side-ul în fazele statice

 

  • La grămezile spontane si moluri avem două linii de off side paralele cu linia de tintă câte una pentru fiecare echipă, care trec prin ultimul picior al ultimului jucător din grămada spontană sau mol.
  • Jucătorii trebuie: fie să se alăture, fie să se retragă în spatele liniei de off side imediat, dacă nu ei se află în off side si sunt penalizabili.
  • Toti jucătorii care se alătură, trebuie să o facă din spatele picioarelor ultimului coechipier, din spontană sau mol. Dacă jucătorul se alătură de pe partea adversarilor sau în fata ultimului coechipier, acest jucător este off side.

 

Loviturile libere

 

·        Lovitura liberă este o sanctiune acordată în urma unei greseli mai putin grave, ca de exemplu nerespecatrea aliniamentului în margine, greseli de legare la grămada ordonată sau în urma unui mark.

·        După o lovitură liberă nu se pot marca puncte printr-o lovitură de picior căzută decât după ce următorul balon a devenit mort, sau după ce un adversar l-a jucat s-au l-a atins sau a placat purtătorul de balon.

·        Jucătorul poate opta însă în a suta balonul sau al juca rapid, pentru a relansa jocul la mână. În toate cazurile, balonul poate fi repus în joc lovindu-l cu piciorul.

·        Jucătorii echipei adverse trebuie să se retragă imediat spre propria linie de tintă, până când se află la cel putin 10m distantă de semnul loviturii libere, sau până la linia de tintă, dacă aceasta este mai aproape de semn.

·        Orice infractiune a echipei adverse are drept urmare o a 2-a lovitură liberă la 10m în fata semnului pentru prima lovitură.

 

Avantajul

 

  • Legea avantajului este mai importantă decât multe alte prevederi ale regulamentului, având scopul de a face ca jocul să aibă continuitate în detrimentul opririi lui pentru sanctionarea unor infractiuni.
  • Jucătorii sunt încurajati să joace, chiar dacă adversarii comit infractiuni, până la fluierul arbitrului.
  • Arbitrul este cel care decide dacă o echipă a câstigat sau nu avantaj.
  • În practică avantajul poate fi teritorial (câstig de teren) si tactic (echipa nevinovată are posibilitatea să joace balonul asa cum doreste).
  • Dacă echipa nevinovată nu câstigă un avantaj, arbitrul va fluiera pentru readucerea jocului pe locul infractiunii.
  • Nu se aplică avantaj când: balonul iese pe la oricare dintre capetele tunelului la o grămadă ordonată, când grămada ordonată se roteste mai mult de 900 sau se prăbuseste, dacă un jucător dintr-o grămadă ordonată este ridicat în aer, sau împins fortat afară din grămadă.

 

 

 Jucătorii de rezervă

 

  • O echipă la începutul jocului cuprinde 15 jucători la care se adaugă alti 7 în vederea înlocuirilor sau substituirilor. Dintre cei 22, în mod obligatoriu, 6 jucători trebuie să fie specializati pentru a putea juca în prima linie.
  • Un jucător accidentat poate fi înlocuit. Jucătorul înlocuit permanent nu poate reveni în joc.
  • Un jucător care părăseste terenul pentru a i se trata o sângerare, poate fi înlocuit temporar dar iesirea sa nu poate dura mai mult de 15 min, si poate reveni în joc cu acordul arbitrului.
  • O echipa poate substitui (motiv tehnic) până la doi jucători din linia 1-a si până la cinci alti jucători.
  • Un jucător substituit nu are voie să revină în joc decât atunci când: a. Înlocuieste un jucător cu rană deschisă sau sângerândă; b. Înlocuieste un jucător din linia 1-a accidentat, eliminat temporar sau definitiv.
  • Dacă la începutul jocului o echipă nu prezintă o primă linie validă aceasta va fi obligată să joace în 14 jucători, urmând ca grămezile ordonate să fie simulate.

 

 

Antijocul

 

  • Antijocul este fapta săvârsită de o persoană aflată în incinta de joc care contravine literei si spiritului Regulmentului de Joc si cuprinde: obstructia, jocul incorect, infractiuni repetate, jocul periculos si conduita incorectă.
  • Un jucător care încalcă orice prevedere a acestui articol, trebui atentionat sau avertizat si eliminat temporar sau definitiv.
  • Un jucător care a fost avertizat si eliminat temporar (cartonas galben) si după aceea face o a doua infractiune de antijoc, trebuie eliminat.
  • Un jucător eliminat definitiv nu mai poate participa la joc.

 

  Arbitrii asistenti

 

  • La fiecare joc sunt câte doi arbitri asistenti. Dacă organizatorul competitiei nu a delegat arbitri asistenti, fiecare echipă va pune la dispozitie câte un jucător  care să îndeplinească rolul de arbtiru asistent.
  • Fiecare abitru asistent are un steag sau obiect similar pentru a semnaliza deciziile sale si anume:
    1. reusita unei tentative de tintă
    2. semnalizarea marginii când balonul sau purtătorul de balon au ajuns în margine
    3. jocul periculos sau conduita incorectă (tinând steagul orizontal îndreptat spre câmpul de joc în unghi drept cu linia de margine)

·                    Arbitrul are control deplin asupra arbitrilor asistenti. Abitrul le poate spune care sunt atributiile lor si le poate anula deciziile.

 

Suprafata de joc

 

Teren:

  • Dimensiunile terenului pot varia putin, de la stadion la stadion, dar trebuie tot timpul ca ele să se învârtă în jurul a 100m lungime si 70m lătime. În fiecare parte a terenului se găseste o suprafată de tintă (teren de tintă) unde se marcă încercările. Această zonă măsoară maxim 22m în profunzime, iar distanta minimă este de 10m.
  • Pe linia de tintă la mijlocul lor sunt montate buturile, menite în tentativa de trecere a balonului printre ele la o penalitate, lovitură de picior căzută sau transformare.

 

Balon:

  • Cele două echipe, luptă pentru balonul pus în joc (evident oval), de dimensiunile din imaginea de mai jos. Este compus din 4 fâsii de piele sau material sintetic, pentru a fi mai usor mânuit si a rezista la apă, zăpadă sau noroi.

 

Durata jocului:

  • Un meci se joacă în două reprize de 40 de minute fiecare, întrerupte de o pauză de 10 min când echipele si oficialii jocului pot părăsi incinta de joc.

 

JUCĂTORII- numele si numărul postului în echipă

 

La începutul jocului pentru un meci oficial, fiecare echipă cuprinde 15 jucători, la care se adaugă jucatorii de rezervă pentru substituiri, si/sau înlocuiri.

·        Prima linie este compusă din 2 stâlpi (nr.1 si 3) si un trăgător (2).

·        Linia a doua are doi jucători (4,5).

·        Linia a treia are în compunere doi jucatori aripi la grămada (6,7) si un închizător (8).

·        Între cei 8 înaintasi si trei-sferturi, sunt cei 2 mijlocasi: la gramadă(9) si la deschidere (10).

·        În liniile dinapoi sau trei-sferturi se află cei 2 centri (12,13), 2 aripi (11,14) si fundasul (15).

 

Echipamentul jucătorilor

 

  • Un jucător de rugby poartă un tricou, sort, jambiere si ghete.
  • Ca protectie poate purta: glezniere, protectii de tibie, mănusi fără deget, protectoare de umeri, proteză dentară, cască, bandaje sau pansamente.
  • Este interzis a purta: articol pătat cu sânge, articolea ascutite sau abrazive, inele sau lăntisoare, mănusi cu deget, ghete care au un crampon izolat la extremitatea din fată a tălpii.
  • Dimensiunile crampoanelor folosite la ghete pot fi văzute în imaginea de mai jos.

 

 

OFICIALII JOCULUI

 

  • Fiecare joc este condus de către un arbitru de centru delegat de organizatorii jocului, care este singurul judecător al actiunilor de joc si al regulamentului, pe care trebuie să-l aplice corect.
  • Arbitrul este ajutat de către doi arbitri asistenti echipati cu câte un steag, un arbitru nr. 4 sau chiar nr. 5, care au sarcina de a se ocupa de câte o bancă de rezervă, pentru asigurarea corectă a schimbarilor.
  • La meciurile importante, exista s un arbitru video, care poate fi solicitat de către central, în luarea deciziilor la actunile care au loc în terenul de tntă sau în proximitatea acestuia.

În campionatul nostru, la meciurile importante (ex.-semifinale, finale) în lipsa arbitrului video, pot fi delegati 2 arbitri de but, care pot ajuta „centralul” pentru toate deciziile ce urmează a fi luate în terenul de tinta.

 INCERCAREA

 

  • O încercare, valoreză 5 puncte si este considerată valabilă atunci când un jucător în atac, aflat în joc, culcă primul balonul în terenul de tintă advers.
  • Acesta trebuie să apese balonul de sus în jos, cu o mână sau ambele mâini, cu un brat sau bratele, sau cu corpul de la talie până la gât inclusiv.
  • O încercare de penalizare se acordă între stâlpii de tintă, dacă o încercare s-ar fi putut marca fără antijocul echipei în apărare, sau dacă încercarea s-ar fi putut marca într-o pozitie mai bună fără antijocul echipei în apărare.
  • Transformarea se acordă după o încercare, echipa acestuia, are dreptul să execute o tentativă de tintă care poate fi executată printr-o lovitură de picior asezată, sau căzută.

 

LOVITURA DE PEDEAPSĂ SI LOVITURA DE PICIOR CĂZUTĂ

 

  • Loviturile de pedeapsă sunt acordate echipei nevinovate pentru infractiuni comise de adversarii lor.
  • Acestea vor fi executate de pe un semn sau oriunde în spatele sau de pe o linie ce trece prin semn. Dacă se solicită o tentativă de tintă si aceasta este reusită, echipa sa acumulează 3 puncte.
  • O echipă careia i s-a acordat o lovitura de pedeapsă, poate opta pentru un sut în margine (beneficiind de repunere) sau o gramadă ordonată pe locul acesteia.
  • Marcarea punctelor se poate face si printr-o lovitură de picior căzută, în jocul curent. În caz de reusită, echipa suteorului acumulează 3 puncte.

 

Înainte si pasa înainte

 

  • Unul dintre principiile de bază ale jocului de rugby, este acela că pasarea balonului cu mâna se face tot timpul înspre înapoi.
  • Un înainte are loc, când purtătorul de balon pierde posesia acestuia care se îndreaptă spre terenul de tintă advers, o grămadă ordonată dictându-se pe locul greselii, echipa adversă având introducerea.
  • De asemenea, dacă un jucător transmite balonul unui coechipier aflat mai aproape de butul advers, arbitrul va sanctiona acest gest de pasă înainte printr-o grămadă ordonată, cu introducerea echipei nevinovate.
  • Un jucător nu are voie să facă un înainte sau o pasă înainte intentionată arbitrul penalizându-l cu o lovitură de pedeapsă.

 

 Sutul în margine

 

  • În jocul curent o echipa poate suta balonul înainte, în vederea câstigului de teren, trimitându-l direct în margine. Pentru ca marginea să fie acceptată arbitrul trebuie să observe locul de unde a fost sutat si unde a iesit balonul, propunându-vă 3 cazuri:
  • Dacă balonul se găseste în 22 propriu, si odată sutat ajunge direct în margine, va fi câstig de teren cu repunerea adversarilor.
  • Dacă jucătorul este în afara zonei de 22, balonul trebuie să atingă câmpul de joc pentru a fi câstig de teren.
  • Dacă jucătorul în apărare situat în afara zonei de 22 m, trimite balonul în 22 propriul, unde are loc un placaj, gramdă spontană sau mol, iar apoi balonul este sutat direct în margine, va fi câstig de teren.
  • O echipă beneficiară a unei lovituri de pedeapsă, optează pentru sutul în margine, aceasta va fi posesoarea repunerii din locul unde balonul a traversat marginea, indiferent de locul de unde s-a sutat.

 

 

Marginea

 

  • Jucătorul care execută repunerea, trebuie să arunce balonul în linie dreaptă, să străbată cel putin 5m de-a lungul liniei de repunere, înainte să atingă prima dată pământul sau să fie atins de un jucător.
  • Fiecare echipă decide numărul de participanti în margine, numărul minim fiind de 2 jucători pentru fiecare echipă, ca marginea să fie fixată.
  • Releiorul (mijlocasul la gramada) trebuie să fie la 2m de coechipierii lui din aliniament, iar opozantul aruncătoului trebuie să se situeze la 2m de la linia de 5m.
  • Un jucător poate efectua o repunere rapidă, fără a astepta formarea aliniamentului, între locul în care balonul a ajuns în margine si propria linie de tintă.

 

 

 

Placajul

 

  • Placajul poate avea loc numai în câmpul de joc si este faza în care purtătorul de balon, este tinut de unul sau mai multi adversari si adus la pământ si/sau balonul atinge solul.
  • Placajul corect se execută cu bratele sub nivelul umerilor si fără a elibera adversarul.
  • Este interzis: a placa un jucător fără balon, a efectua un placaj periculos (basculă), si de asemenea o cravată. În astfel de cazuri arbitrul acordă o penalitate si poate elibera temporar sau definitiv jucătorul vinovat.
  • Când placheurul si placatul ajung la sol, placheurul trebuie să elibereze purtătorul de balon si în acelasi timp să elibereze si zona placajului pentru a nu fi penalizat.
  • Tamponul este gestul defensiv care permite purtătorului de balon de a se proteja si evita un placaj. Acest procedeu trebuie efectuat cu mâna întinsă (pentru a evita accidentarea adversarului).

 

 

 

Jocul la sol – grămada spontană

 

  • Grămada spontană este o grămadă deschisă cu unul sau mai multi jucatori din fiecare echipă, în contact fizic, în picioare, care se luptă pentru balonul aflat la sol.
  • În astfel de cazuri arbitrul anuntă „spontană”, semnal după care nici un jucator nu poate juca balonul cu mâna pentru ai favoriza iesirea.
  • Ei pot folosi picioarele în incercarea de câstig sau posesie a balonului fără a se face vinovati de antijoc. Acest procedeu se numeste RUCKING (sapare dupa balon).
  • Jucătorii care se alătură grămezii spontane trebuie să o facă din spatele piciorului ultimului coechipier din grămada spontană, în ax, prin asa-zisa „poartă de intrare”, altfel arbitrul va dicta o penalitate, contra acestei echipe.

 

 

 Molul

 

  • Molul se formeză numai în câmpul de joc, dintr-un jucător purtător de balon care este tinut de unul sau mai multi adversari, si unul sau mai multi coechipieri care se leagă de acesta. Toti cei implicati se află în picioare si se deplasează spre linia de tintă.
  • Liniile de off side trec prin ultimul picior al ultimului jucător din mol, iar cei care se alătură, trebuie să o facă din spatele picioarelor ultimului coechipier din mol.
  • Molul se termină când: balonul părăseste molul, un jucător cu balonul părăseste molul, sau balonul este la sol, sau când molul este pe sau dincolo de linia de tintă.

 

 Lovitura de reîncepere

 

            O echipă poate efectua o reluare a jocului de la linia de 22m dacă:

  • Balonul a ajuns în margine de tintă, pe sau peste linia de balon mort.
  • Dacă un apărător a făcut un atins în prorpiul teren de tintă balonului introdus de adversari.

           

            O lovitură de reîncepere este o lovitură de picior căzută, executată de oriunde de pe sau din spatele liniei de 22m.

  • Dacă balonul nu traverseză linia de 22m echipa adversă poate cere repetarea loviturii, sau poate beneficia de o grămadă ordonată în centrul liniei de 22m.
  • Dacă balonul este sutat direct în margine, adversarii au 3 optinuni: repetarea loviturii, grămadă ordonată pe centrul liniei de 22m sau margine de pe linia de 22m.

 

   Grămada ordonată

 

  • Scopul grămezii ordonate este de a relua jocul rapid, sigur si corect după o greseală sau o oprire.
  • O grămadă ordonată se formează în câmpul de joc când opt jucători legati împreună pentru a forma trei linii de fiecare echipă se leagă cu adversarii astfel încât capetele lor să se intercaleze.
  • Angajarea grămezilor ordonate este comandată de arbitru care anuntă cele patru secvente distincte: apleacă (crouch) – atinge (touch) – asteaptă (hold)– angajează (engage).
  • Mijlocasul la grămadă trebuie să introducă balonul cu o miscare rapidă si dreaptă de-a lungul liniei mediene a tunelului format de cele două grămezi.
  • La o grămadă ordonată linia de off side pentru mijlocasii la grămadă trece prin linia balonului iar pentru neparticipanti este o linie situată la 5m de picioarele ultimului participant.

  

 

Grămada ordonată la 5 metri

 

  • Dacă un jucător în apărare a introdus sau a trimis balonul în terenul de tintă si un coechipier îl culcă, fără a se comite o infractiune, jocul va reîncepe cu o grămadă ordonată la 5m. Semnul este pe aceeasi linie cu locul unde balonul a fost culcat. Echipa în atac va avea introducere.
  • Când un jucător purtător de balon este tinut în terenul de tintă, astfel încât nu poate culca balonul, atunci balonul devine mort. Se va forma o grămadă ordonată la 5m cu introducerea echipei în atac. Similar se va proceda s în cazul unei forme de joc asemănătoare cu un mol care se blochează.
  • Dacă un jucător în atac sau apărare face o greseală în terenul de tintă care are ca urmare acordarea unei grămezi ordonate, de exemplu, un înainte, jocul va fi reluat cu o grămadă ordonată la 5m. Grămada ordonată se va forma pe aceeasi linie cu locul greselii si echipa nevinovată va avea introducerea.

  

 

 

Off side-ul în fazele statice

 

  • La grămezile spontane si moluri avem două linii de off side paralele cu linia de tintă câte una pentru fiecare echipă, care trec prin ultimul picior al ultimului jucător din grămada spontană sau mol.
  • Jucătorii trebuie: fie să se alăture, fie să se retragă în spatele liniei de off side imediat, dacă nu ei se află în off side si sunt penalizabili.
  • Toti jucătorii care se alătură, trebuie să o facă din spatele picioarelor ultimului coechipier, din spontană sau mol. Dacă jucătorul se alătură de pe partea adversarilor sau în fata ultimului coechipier, acest jucător este off side.

 

Loviturile libere

 

·        Lovitura liberă este o sanctiune acordată în urma unei greseli mai putin grave, ca de exemplu nerespecatrea aliniamentului în margine, greseli de legare la grămada ordonată sau în urma unui mark.

·        După o lovitură liberă nu se pot marca puncte printr-o lovitură de picior căzută decât după ce următorul balon a devenit mort, sau după ce un adversar l-a jucat s-au l-a atins sau a placat purtătorul de balon.

·        Jucătorul poate opta însă în a suta balonul sau al juca rapid, pentru a relansa jocul la mână. În toate cazurile, balonul poate fi repus în joc lovindu-l cu piciorul.

·        Jucătorii echipei adverse trebuie să se retragă imediat spre propria linie de tintă, până când se află la cel putin 10m distantă de semnul loviturii libere, sau până la linia de tintă, dacă aceasta este mai aproape de semn.

·        Orice infractiune a echipei adverse are drept urmare o a 2-a lovitură liberă la 10m în fata semnului pentru prima lovitură.

 

Avantajul

 

  • Legea avantajului este mai importantă decât multe alte prevederi ale regulamentului, având scopul de a face ca jocul să aibă continuitate în detrimentul opririi lui pentru sanctionarea unor infractiuni.
  • Jucătorii sunt încurajati să joace, chiar dacă adversarii comit infractiuni, până la fluierul arbitrului.
  • Arbitrul este cel care decide dacă o echipă a câstigat sau nu avantaj.
  • În practică avantajul poate fi teritorial (câstig de teren) si tactic (echipa nevinovată are posibilitatea să joace balonul asa cum doreste).
  • Dacă echipa nevinovată nu câstigă un avantaj, arbitrul va fluiera pentru readucerea jocului pe locul infractiunii.
  • Nu se aplică avantaj când: balonul iese pe la oricare dintre capetele tunelului la o grămadă ordonată, când grămada ordonată se roteste mai mult de 900 sau se prăbuseste, dacă un jucător dintr-o grămadă ordonată este ridicat în aer, sau împins fortat afară din grămadă.

 

 

 Jucătorii de rezervă

 

  • O echipă la începutul jocului cuprinde 15 jucători la care se adaugă alti 7 în vederea înlocuirilor sau substituirilor. Dintre cei 22, în mod obligatoriu, 6 jucători trebuie să fie specializati pentru a putea juca în prima linie.
  • Un jucător accidentat poate fi înlocuit. Jucătorul înlocuit permanent nu poate reveni în joc.
  • Un jucător care părăseste terenul pentru a i se trata o sângerare, poate fi înlocuit temporar dar iesirea sa nu poate dura mai mult de 15 min, si poate reveni în joc cu acordul arbitrului.
  • O echipa poate substitui (motiv tehnic) până la doi jucători din linia 1-a si până la cinci alti jucători.
  • Un jucător substituit nu are voie să revină în joc decât atunci când: a. Înlocuieste un jucător cu rană deschisă sau sângerândă; b. Înlocuieste un jucător din linia 1-a accidentat, eliminat temporar sau definitiv.
  • Dacă la începutul jocului o echipă nu prezintă o primă linie validă aceasta va fi obligată să joace în 14 jucători, urmând ca grămezile ordonate să fie simulate.

 

 

Antijocul

 

  • Antijocul este fapta săvârsită de o persoană aflată în incinta de joc care contravine literei si spiritului Regulmentului de Joc si cuprinde: obstructia, jocul incorect, infractiuni repetate, jocul periculos si conduita incorectă.
  • Un jucător care încalcă orice prevedere a acestui articol, trebui atentionat sau avertizat si eliminat temporar sau definitiv.
  • Un jucător care a fost avertizat si eliminat temporar (cartonas galben) si după aceea face o a doua infractiune de antijoc, trebuie eliminat.
  • Un jucător eliminat definitiv nu mai poate participa la joc.

 

  Arbitrii asistenti

 

  • La fiecare joc sunt câte doi arbitri asistenti. Dacă organizatorul competitiei nu a delegat arbitri asistenti, fiecare echipă va pune la dispozitie câte un jucător  care să îndeplinească rolul de arbtiru asistent.
  • Fiecare abitru asistent are un steag sau obiect similar pentru a semnaliza deciziile sale si anume:
    1. reusita unei tentative de tintă
    2. semnalizarea marginii când balonul sau purtătorul de balon au ajuns în margine
    3. jocul periculos sau conduita incorectă (tinând steagul orizontal îndreptat spre câmpul de joc în unghi drept cu linia de margine)

·                    Arbitrul are control deplin asupra arbitrilor asistenti. Abitrul le poate spune care sunt atributiile lor si le poate anula deciziile.

 

                                     Regulament IRB 2010

Accesati linkul urmator http://www.irblaws.com/RO/

 

 REGULI DE BAZĂ ALE JOCULUI DE RUGBY

 CE ESTE RUGBY-UL ?

 

“Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani”. (Pierre de Coubertin)

 

Scopul este ca un jucător, respectând regulamentul şi în colaborare cu coechipierii săi, să ajungă în terenul de ţintă advers pentru a culca balonul înscriindu-se astfel o încercare (sau eseu).
O echipă este formată din 15 jucători împărţiţi pe două compartimente

- Înaintarea (sau grămada) este formată din 8 jucători, repartizaţi pe trei linii:
- Linia a I-a – 3 jucători:
- Nr. 1 – Stâlp stânga (pilier)
- Nr. 2 – Trăgător (taloneur)
- Nr. 3 – Stâlp dreapta (pilier)
- Linia a II-a – 2 jucători:
- Nr. 4 – Linia a II-a stânga
- Nr. 5 – Linia a II-a dreapta
- Linia a III-a – 3 jucători:
- Nr. 6 – Aripă de grămadă stânga (flanker)
- Nr. 7 – Aripă de grămadă dreapta (flanker)
- Nr. 8 – Închidere
- Liniile dinapoi (linia de treisferturi) sunt formate din 7 jucători Mijlocaşi
- Nr. 9 – Mijlocaş la grămadă (demi de mele)
- Nr. 10 – Mijlocaş la deschidere (uvertură) 3/4
- Nr. 11 – Aripă de ¾ stânga
- Nr. 12 – Centru ¾ (I)
- Nr. 13 – Centru ¾ (II)
- Nr. 14 – Aripă de ¾ dreapata
- Nr. 15 – Fundaş

 

 

                REGULI DE BAZĂ ALE JOCULUI DE RUGBY

 

1. ÎNAINTE ŞI PASA ÎNAINTE
Jocul de rugby se joacă prin pasarea (aruncarea) balonului spre înapoi (către un coechipier).
Pasarea (aruncarea) balonului spre terenul de joc advers, precum şi scăparea balonului spre înainte (situaţia de „înainte”) nu sunt permise.
În aceste cazuri se va dicta o grămadă ordonată pe locul greşelii.

 

 

2. PLACAJUL
Singura modalitate de stopare a adversarului cu balonul este de a-l prinde (placa).
Placajul se execută de la nivelul abdomenului în jos, cu ambele braţe, prin aducerea purtătorului de balon la sol.
Jucătorul placat, adus la sol, trebuie să elibereze imediat balonul. Jucătorul care a placat să elibereze placatul.
Nerespectarea celor de mai sus se penalizează cu lovitură de pedeapsă contra celui vinovat.

 

 

3. AFARĂ DIN JOC – OFSAID
În general balonul împarte terenul în două părţi: terenul propriu şi terenul adversarului. Jucătorul care joacă balonul din terenul adversarului se află afară din joc, ofsaid şi se penalizează cu lovitură de pedeapsă.

4. MARCAREA DE PUNCTE
Se poate face prin:
- Încercare sau eseu – culcarea balonului în terenul de ţintă advers – 5 pct.

 

- Lovitură de pedeapsă – trecerea balonului printre bare după o lovitură de picior (aşezată sau căzută) pe locul în care arbitrul a acordat lovitura de pedeapsă, ca urmare a unei infracţiuni.- 3 pct.

 

- Drop gol – trecerea balonului printre bare după o lovitură de picior căzută – 3 pct.

 

- Transformare după încercare – trecerea balonului printre bare după o lovitură de picior (aşezată sau căzută) pe perpendiculara locului unde s-a marcat o încercare – 2 pct.

 

 Acest material a fost preluat de pe http://www.rugby.ro/

 

 

 

 

 

 ISTORIC

 Jocul de rugby este socotit unul din sporturile cele mai barbatesti. Forta, risipa de energie, viteza, lupta sunt elemente care se evidentiaza in timpul unui meci, dubland spiritul de echipa, combativitatea, curajul si darzenia care se manifesta in comportarea pe teren a fiecarui jucator. O buna sanatate, o echilibrata dezvoltare fizica generala si o deosebita pregatire fizica se cer din partea celor care vor sa practice acest joc sportiv cu balonul oval.


In anul 1823 un elev, William Webb Ellis, din localitatea Rugby din Anglia, in timpul unui joc asemanator fotbalului, ia mingea in brate, alearga cu ea printre adversari si o depune, spre stupefactia colegilor lui de joaca, in spatele portii echipei adverse. Ellis a creat deci elemente caracteristice jocului de rugbi, jucand mingea cu mana (si nu cu piciorul, ca la fotbal), alergand cu ea in brate (si nu condusa, ca in fotbal, cu piciorul), asezand-o cu mana in spatele liniei de fund a echipei adverse (si nu tragand cu piciorul in minge, spre a o trimite in poarta adversa).


Asa s-a creat un nou joc sportiv, care a luat denumirea localitatii Rugby, joc care s-a raspandit cu repeziciune in lumea tineretului scolar din Marea Britanie, apoi in Franta si in alte tari, stabilindu-si, bineanteles, cu timpul, reguli din ce in ce mai clare de joc.


In anul 1871 ia fiinta Federatia Engleza de Rugbi, «Rugby Football Union» si tot in acest an are loc si primul meci international intre echipele Angliei si Scotiei. Datorita variantelor de reguli dupa care rugby-ul se practica in diferite tari sau zone, in anul 1890 ia fiinta «International Board», o comisie sportiva internationala, cu scopul de a uniformiza si stabiliza regulile de joc. Si astazi «International Board» este singurul organ care poate decide schimbarea unor reguli in jocul de rugby.


In evolutia sa pe plan mondial, rugby-ul nu reusise sa poata avea un campionat mondial prin anii '80 sau sa se mentina in programul Jocurilor Olimpice, unde a figurat in anii 1900, 1908, 1920 si 1924. In ultimii ani a inceput sa se organizeze un campionat european care dubleaza traditionalul «Turneu al celor 6 natiuni» (Anglia, Franta, Scotia, Irlanda, Tara Galilor si Italia), precum si o serie de meciuri internationale de mare valoare tehnica, care opun echipe de club sau echipe nationale din Anglia, Franta, Noua Zeelanda, Australia, Tara Galilor, Irlanda, Scotia, la care se alatura, cu succes, Romania, unde jocul de rugby cunoaste o frumoasa dezvoltare.

Bucurestiul a gazduit, in anul 1909, primul meci de rugby, iar in anii urmatori incep sa se infiinteze echipe sau cluburi (Sporting Club Roman, Tenis Club Roman s.a.), precum si echipe scolare la liceele: «Gheorghe Lazar», «Sf. Sava», «Matei Basarab» s.a.


In anul 1914 se organizeaza primul campionat national de rugbi (cistigat de Tenis Club Roman), precum si campionatul scolar (castigator LiceuI «Gh. Lazar», Bucuresti). In septembrie 1914 se constituie «Rugbi Club Roman» cu echipe de categorii valorice diferite, alcatuite in majoritate din elevii liceelor «Gh. Lazar», «Mihai Viteazu» si «Sf. Sava». In anul 1924, tara noastra reuseste sa trimita, in ciuda unor mari dificultati financiare, o echipa de rugby la Jocurile Olimpice, care se desfasurau la Paris. Jucatorii care formau aceasta echipa erau, cei mai multi, elevi si au trebuit sa-si plateasca costul transportului si al echipamentului. Au revenit in tara cu medalia olimpica de bronz.


Valoarea tehnica a rugbyi-ului romanesc a crescut de la an la an, ilustrat prin admirabilele sale evolutii si rezultate de prestigiu, dobandite fie in cadrul Campionatului European, pe care l-a cistigat de mai multe ori fie cu ocazia unor turnee efectuate de echipe de club sau de «nationala» in diferite tari (Marea Britanie, Scotia, Irlanda s.a.), fie cu ocazia traditionalelor jocuri anuale cu echipa reprezentativa a Frantei.

  
       


  REGULI DE BAZA

 

 

Rugby-ul este un joc sportiv care se disputa intre doua echipe alcatuite in teren din cate 15 jucatori, care urmaresc sa puna o minge de forma ovala, inapoia liniei de fund a terenului, din zona adversa.


Un meci dureaza doua reprize a 40 minute, cu o pauza intre ele de 5 minute, pe timpul careia jucatorii sunt obligati sa ramana in teren. Jocul este condus de un arbitru (central), ajutat de doi arbitri de margine.

Meciul de rugby incepe printr-o lovitura de picior data mingii, de unul din jucatorii echipei careia i-a revenit inceperea partidei.

Dupa aceasta lovitura, orice jucator din teren poate sa prinda balonul, sa-l suteze, sa-l culeaga, sa alerge cu el, sau sa placheze un adversar care a intrat in posesia balonului. Acest balon poate fi transmis unui coechipier numai inapoi; dat inainte - constituie o infractiune. Dar regulile sunt foarte multe si necesita folosirea unei terminologii proprii, care trebuie cunoscuta si inteleasa.
lata cateva exemple:


- «gramada» este formata din jucatorii ambelor echipe, care asteapta sa le fie aruncata mingea pe pamant intre ei; gramada poate fi spontana sau ordonata;
- «balon mort» - situatia in care balonul nu mai este in joc si arbitrul a fluierat oprirea jocului, dictand reluarea lui printr-o decizie corespunzatoare fazei respective (lovitura de pedeapsa etc.);
- «ofsaid» - spre deosebire de alte jocuri sportive - fotbal, polo, hochei - unde se intalneste aceasta situatie de joc, exprimata diferit in regulamentele respective, in rugby se considera ofsaid cand un jucator care nu mai este in joc si ii este interzis sa joace balonul, intervine in jocul unui adversar. Aceasta infractiune se sancfioneaza cu lovitura de picior de pedeapsa sau cu gramada;
- «incercare sau esseu» se spune atunci cand un jucator reuseste sa puna balonul in spatele liniei de fund (de but) a adversarului;
- «marc» sau «oprirea balonului din zbor» este atunci cand un jucator prinde balonul in brate, trimis dintr-o lovitura de picior sau altfel, de catre adversar, punand vizibil, in acelasi timp cu prinderea mingii, calcaiul in pamant si strigand: «Marc!»
- «tinta» o reprezinta spatiul cuprins intre bara transversala a unei porti si stalpii ei laterali, prelungiti in sus;
- «fundas» este un post ocupat de un jucator in cadrul echipei;
- «trei sferturi» - o formatie de jucatori in cadrul aceleiasi echipe, in care 2 jucatori sunt «trei sferturi centrali» si alti 2 sunt «aripi» sau «extreme»
- «demi», un «mijlocas la gramada» - acel jucator care va arunca mingea in «gramada» si apoi va incerca s-o recupereze pentru a o pasa unui coechipier; si «uvertura» - acel jucator care primeste primul pasa, la iesirea din gramada;
- «inaintasii» sunt in numar de 8 si formeaza ceea ce se mai numeste si «pachet de jucatori» ei alcatuiesc «gramada», organizati pe 3 linii. Dar termenii nu sunt epuizati; ceilalti pot fi cunoscuti din regulamentul jocului, din practicarea lui. Mai trebuie sa va spunem ca o «incercare» valoreaza 5 puncte, trecerea balonului printre cei doi stalpi laterali si pe deasupra barei transversale («transformare») valoreaza 2 puncte (aceasta lovitura de picior se acorda dupa reusita unei «incercari» si se executa dintr-un punct al zonei, de 22 m). Daca aceasta «transformare» este consecinta unei penalizari, valoreaza 3 puncte la fel ca si balonul sutat din actiune, din «drop-gol».

Conditii materiale: Rugby-ul se joaca pe un teren avand lungimea de 125-144 m si latimea de 66-70 m, impartit in doua parti egale, printr-o linie marcata la centrul terenului, intre cele doua laturi lungi. De o parte si de alta, in fiecare jumatate de teren, exista cate o linie care delimiteaza la centru zone de 10 m, apoi zone de 22 m, fata de linia de tinta a terenului.


Inapoia liniei de tinta exista o zona de tinta de 22 m, unde poate fi «pus» balonul. Stalpii de tinta sunt plasati pe centrul liniei de tinta, care au cel putin 3,50 m inaltime si 5,65 m distanta intre ei. Balonul are o forma ovala si greutatea de 375-425 gr.


Echipamentul jucatorilor consta din tricou, chiloti si ghete, toate speciale pentru rugby. Initierea in acest joc sportiv o puteti incepe de la varsta de 9-10 ani, urmand ca de la 12-13 ani sa incepeti instruirea propriu-zisa, sub forma de antrenamente si jocuri.